Copiii care citesc mult invata sa ruleze nu numai imagini, ci si emotii, opinii si valori

Copiii care citesc au un sistem de ghidaj interior cu mult mai sofisticat decat restul, spune Oana Moraru, consultant educational si fondatoare a Scolii Helikon. Ea vorbeste despre importanta lecturii inca de la varsta frageda si despre avantajele pe care le are un copil care descopera lumea si prin intermediul cartilor. 


Cand ii punem copilului pentru prima data cartea in mana?
Copiilor le place sa rasfoiasca de la 1 an. La inceput, miscarea paginilor ii amuza si ii intriga; in timp, ii ajuta la dezvoltarea coordonarii muschilor mici ai mainii si a ochilor; astfel, cartea apare deja in viata copiilor ca un instrument pregatitor pentru fundamentele cunoasterii. Nu dupa mult timp, din ea incep sa citeasca si sa creeze sens parintii, bunicii, educatoarele. Inca de la gradinita, majoritatea copiilor au in programul zilnic un interval anume dedicat imprietenirii cu paginile cartilor. Prescolarii merg la biblioteca inainte de formarea deprinderii propriu-zise. Li se citeste, li se construieste abilitatea de a face predictii, a urmari imagini si a le aseza in ordine cronologica. Nu cred ca se pune problema varstei. Cartile fac parte din viata noastra cum face parte muzica sau jocul. Motivul pentru care ele dispar la un moment dat tine, cred, de obiceiurile familiilor. Daca acestea nu le includ constant in rutina zilnica, ele sunt rapid inlocuite de mijloace care servesc pe tava imaginatiei lucruri usor de preluat, fara efort cognitive sau negocieri semantice: televizorul, de pilda, este un astfel de servitor comod al imaginatiei altora in casa copiilor nostri.
Sa il indemnam pe cel mic spre lectura
Cred ca propria noastra crispare in legatura cu momentul deciziei de a-i face pe copii sa citeasca e prima care amana apetitul lor pentru citit. Daca am trata lucrurile natural, fara afectare si fara permanentele insistente despre cum ”ai carte, ai parte”, copiii nu ar mai simti cititul ca pe o obligatie, ca pe o moda care aduce placere adultului de langa el. Daca parintii citesc, daca ei vorbesc zilnic de sursele ideilor lor, daca urmaresc, alaturi de copii, site-uri si platforme cu stiri despre tot felul de minuni si descoperiri ale lumii, lectura s-ar insinua in viata copiilor nostri natural. Abandonul ei apare in momentul in care timpul copiilor este in majoritate presarat cu lucruri care simplifica total orice efort al mintii. Acelasi lucru se intampla si la scoala. Daca profesorul este sursa principala a informatiei si nu textul scris, lucrurile vin pe calea lectiei de invatat: adica a unor scheme elaborate deja de adult pe care elevul le inghite, fara sa fie nevoit sa intre in textul manualului sau al oricarei alte surse tiparite. Atat timp cat nu facem din citit originea cresterii noastre de zi cu zi, ci scop in sine, n-avem nicio sansa sa cultivam placerea lecturii.
Cartile potrivite pentru varsta prescolara
Cititul nu este scop in sine, ci instrument de invatare. Invatarea, la varsta prescolara, incepe de la lumea familiara a copiilor si ajunge la tot ce presupune fascinatia naturii. Copiilor le place sa invete despre fenomene ale lumii vii, plante, animale, habitate. Atunci isi formeaza gandirea cauzala, perceptia sistemelor si a modului in care noi, fiintele vii, suntem legate, una de cealalta. Cele mai potrivite carti formeaza hartile mentale ale lumii in care traim, vorbesc despre emotii si puterea copiilor de a avea o voce in lumea in care traim. Aceasta din urma se formeaza prin identificarea cu supereroi si magia puterilor exceptionale. Cartile copilariei stau la baza sanatatii noastre mentale. Cu totii avem nevoie sa integram miturile stravechi ale luptei dintre rau si bine, sa simtim in noi pielea personajelor intunecate si luminoase, deopotriva.
Care sunt principalele avantaje ale lecturii? Ce atu-uri are un copil care citeste?
Dupa ce creierul invata mecanica asocierii litera-sunet si reuseste sa faca sinteza silabelor, in mintea copilului se intampla un salt extraordinar: cuvintele incep sa prinda viata, sa creeze un film al ideilor, sa construiasca imagini complexe. In interiorul acestui film – produsul efortului intelectual, cuvintele necunoscute incep sa se lege de celelalte si sa declanseze deductii sau presupozitii, din ce in ce mai elaborate, din ce in ce mai inteligente. In timp, copiii care citesc mult invata sa perieze cu privirea pagini intregi, sa creeze sens instantaneu, sa ruleze nu numai imagini, ci si emotii, opinii, convingeri si valori. Cititul este ca o crestere a pielii pe dinauntru: e un fel de captuseala inteligenta, de program magic care ne ghideaza alegerile, ne conecteaza neuronii in retele care fac viata mai usor de navigat si de transformat in avantajul nostru. Copiii care citesc au sistem de ghidaj interior cu mult mai sofisticat decat restul.
Lectura este placuta/ incitanta/ amuzanta
Placerea cititului este o chestiune de gust cultural: poti sa cunosti lumea la televizor, servit de altii, sau poti sa o cunosti pe cont propriu, selectandu-ti singur autorii, adica lentila prin care te uiti la tine si la restul universului. E cam acelasi lucru cand sunt invitata sa aleg ce tablou imi place: acela de la targul de toamna, cu pisici pufoase intr-un paner sau cel din excursia scolara la muzeu. Poate nu stiu initial ce imi place, dar, dupa expuneri repetate la marea arta, gusturile mi se rafineaza, alaturi de emotii si convingeri educate. La scoala, exercitiul citirii, in sine, poate fi amuzant daca el serveste descoperirii acestor diferente de fond in cunoasterea umana. Daca elevii se simt imputerniciti de lectura, momentul n-are cum sa nu fie ceea ce este oricum: amuzant, fascinant si de neinlocuit.
Oana Moraru
http://www.helikonedu.ro

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.