Cand cititul produce copii destepti

Autor Geanina Cleciu

Ni s-a intamplat, de mai multe ori, fiind in vizita la prieteni care au și ei copilași, ca Iunia sa ia o carte de-a copiilor și apoi sa mearga la gazda, rugand-o(pe limba ei) sa o rasfoiasca impreuna.

 Ni se intampla adesea ca oamenii sa presupuna ca avem un copil, in mod natural, pasionat de citit și de carti. Cumva oamenii presupun ca daca o vad rasfoind cu drag carticele pentru copii, sau daca se duce singura și le ia din biblioteca petrecand minute in șir concentrata pe ele, atunci cu siguranta are o inclinatie spre ele și este un copil deștept, caruia ii va placea sa invete. Pe scurt, oamenii cred ca am un șoarece de biblioteca, in loc de copil. 

Ceea ce este uimitor este faptul ca, de fapt, eu nu cred ca are o inclinatie pentru carti și nu cred nici macar ca ar trebui sa gandim in acești termeni. Pitica mea nu are rabdare nici macar acum, la doi ani și jumatate, sa asculte cum ii citim, mai mult de o pagina. Nu a fost niciodata tipul de copil care sa stea linistita și sa asculte cum ii citesc, sau care sa fie fascinata de povești. Insa este un copil caruia ii plac cu adevarat cartile și care le rasfoiește singura și chiar și le “povestește” ei inșiși. Suna paradoxal, nu? 

Dar nu este. Pentru ca eu cred ca nu te naști cu iubirea de carte, ci o cultivi. Și e important pentru copiii noștri sa nu perceapa cartile ca pe ceva plictisitor, greoi și demodat, ci ca pe ceva fascinant și distractiv. 

Am vazut de curand un experiment super interesant. Se facea ca undeva in SUA, de Halloween, cand copiii merg la colindat, li s-au pus in fata doua boluri, unul plin cu bomboane colorate și celalalt plin cu felii de mere. Li s-a spus copiilor sa ia fiecare cate un mar, deoarece este mai sanatos și le va face mult mai mult bine decat bomboanele super colorate. Ce crezi ca au facut copiii? Evident, și-au umplut buzunarele cu bomboane (ei credeau ca nu ii vede nimeni, dar erau supravegheati video). 

Apoi, cercetatorii s-au gandit sa puna un panou mare deasupra celor doua boluri. Deasupra feliilor de mar era un supererou atractiv, slab, in forma și foarte sanatos, iar deasupra bomboanelor era un supererou gras, cu haine care abia il incapeau și care se vedea ca nu radia de sanatate și bunastare. Panoul concluziona cu intrebarea: “Ce fel de supererou vrei sa fii?”. Bineinteles, majoritatea copiilor nu știau sa citeasca, dar mesajul vizual era clar. Astfel ca absolut toti, toti copiii, au luat cate o felie de mar. Au mai fost și cativa care au luat și o bomboana, dar fiecare a luat cel putin și o felie de mar. 

Ce ne spune asta? Ca de fapt copiii care nu simt nicio atractie fata de carti, nu sunt neaparat construiti diferit fata de cei carora le plac cartile, ci mai degraba, au perceptia greșita vis-a-vis de ele. Și oricat le-ai spune tu, ca e bine sa citeasca și ca e bine sa invete, ca ii va face mai deștepti, refuzul lor va fi unul categoric, atat timp cat le percep ca pe ceva plictisitor și nu la fel de distractiv ca jucariile, nu se vor atinge de nicio carte. 

Și ce e rau in asta? Este ceva greșit la un copil caruia nu ii plac cartile și nu ii place sa citeasca? Este mai putin deștept decat un copil caruia ii plac? 

Depinde din ce perspectiva privești. Genetic vorbind, inteligenta o cam ai in functie de neuronii cu care ai fost inzestrat inca de la naștere. Insa, fontanela bebelușilor se inchide abia la 2 ani cu un scop, acela de a permite  dezvoltarea(creșterea fizica) creierului. Așadar, nu este doar genetica. Și nu aș spune neaparat ca a cultiva pasiunea pentru carti, la copii, le pune neuroni in plus in cap, insa sunt cateva aspecte in care ii ajuta sa se dezvolte mai bine. 

Primul dintre ele este limbajul. Cand ii citești copilului sau ii povestești o carte, creierul lui va retine acel cuvant, iar cand il va auzi apoi pronuntat greșit, iși va da seama care este forma corecta, ajutandu-l astfel sa invete pronuntia corecta. Dezvoltarea limbajului este foarte importanta, deoarece este un indicator pentru alte domenii de dezvoltare in viata copilului, cum ar fi modul in care acesta vede și interpreteaza lumea inconjuratoare, dar și abilitatea lui de a se autoregla din punct de vedere emotional. 

Cititul il ajuta pe copil in dezvoltarea acestor abilitati sociale și emotionale, il invata abilitati importante din punct de vedere social, cum ar fi sa fie buni ascultatori și le largește vocabularul și memoria. 

Practic, nu știu daca le pune neuroni in plus fata de ceea ce au primit la naștere, dar cu siguranta creaza cai neuronale noi. Iar inteligenta este apreciata ca fiind rapiditatea cu care un om face conexiunile neuronale și actioneaza pe baza lor. 

Așadar, cred ca merita sa spunem ca daca le vom citi copiilor, vor fi putin mai deștepti.

 Ideea este doar sa nu ne bazam pe faptul ca vor citi ei oricum, cand vor fi mari. Pentru ca nu o vor face, daca nu au facut-o niciodata. Ci, sa facem din citit și rasfoit o distractie, inca de cand sunt bebeluși. 

Citește impreuna cu puiul tau, rasfoiti, distrati-va, radeti și glumiti, povestiti chiar cu voci amuzante. Și ce daca nu are rabdare sa ii citești propriu-zis? Povestește-i ce se intampla urmarind ilustratiile. Crede-ma, va prinde!

Dupa cum spuneam la inceputul articolului, nici fetita mea nu e inclinata in mod natural spre carti zic eu, dar nu ai spune asta cand o vezi prima data. De ce? Pentru ca a ajuns sa le iubeasca, sa le considere distractive și sa se entuziasmeze atunci cand le vede. Pentru ea, cartile sunt supereroul acela frumos de deasupra feliilor de mere:)

Pentru copilul tau, ce reprezinta cartile? 

https://www.littlecornerofjoy.com

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.