Category Archives

    General

  • All
  • Ziua Internațională a Cititului Ȋmpreună

    Pe 1 februarie am sӑrbӑtorit în stilul nostru Ziua Internaționalӑ a Cititului Ȋmpreunӑ,

    11 copii mici, cu vârste de pâna la 2 ani, au citit împreunӑ cu noi cartea – Cӑlӑtoria Magicӑ.

    Vrem sӑ transmitem dragostea de lecturӑ și cӑrți copiilor nostri și să facem din citit și răsfoit o distracție, încă de când sunt bebeluși. 

    Am citit împreunӑ cu părinții și copiii povestea copilului-fluturaș. Aceasta spune, pe scurt, cum un copil-fluturaș zboară liber si fericit, descoperă rând pe rând mai multe lucruri interesante din lumea noastră, traiește sărbătoarea vieții și își dă seama că e unic și important.

    Ne-am dorit ca pe parcursul celor cateva minute în care am citit cartea, adică bebelușii au studiat-o iar eu am citit poezia, ale cărei strofe însoțesc fiecare pagină, să fie bucurie, relaxare și să se simtă plăcerea lecturii.
    Dragostea de lectură și de cărți este unul dintre cele mai mari daruri pe care orice adult le poate oferi unui copil, iar noi ne dorim foarte mult să fim printre cei care sprijină acest lucru.

    Credem că am sărbătorit cum se cuvine Ziua Internațională a Cititului Împreună. Am citit împreună cu bebelușii, bebelușii au citit singuri, ne-am jucat și am creat magie 🙂

    Vă invităm cu drag sa fiți alături de noi și la sesiunile urmatoare de „baby reading”.

    Susținem cititul de la cele mai mici vârste!

  • Când cititul produce copii deștepți

    Autor Geanina Cleciu

    Ni s-a întâmplat, de mai multe ori, fiind în vizită la prieteni care au și ei copilași, ca Iunia să ia o carte de-a copiilor și apoi să meargă la gazdă, rugând-o(pe limba ei) să o răsfoiască împreună.

     Ni se întâmplă adesea ca oamenii să presupună că avem un copil, în mod natural, pasionat de citit și de cărți. Cumva oamenii presupun că dacă o văd răsfoind cu drag cărticele pentru copii, sau dacă se duce singură și le ia din bibliotecă petrecând minute în șir concentrată pe ele, atunci cu siguranță are o înclinație spre ele și este un copil deștept, căruia îi va plăcea să învețe. Pe scurt, oamenii cred că am un șoarece de bibliotecă, în loc de copil. 

    Ceea ce este uimitor este faptul că, de fapt, eu nu cred că are o înclinație pentru cărți și nu cred nici măcar că ar trebui să gândim în acești termeni. Pitica mea nu are răbdare nici măcar acum, la doi ani și jumătate, să asculte cum îi citim, mai mult de o pagină. Nu a fost niciodată tipul de copil care să stea linistită și să asculte cum îi citesc, sau care să fie fascinată de povești. Însă este un copil căruia îi plac cu adevărat cărțile și care le răsfoiește singură și chiar și le “povestește” ei înșiși. Sună paradoxal, nu? 

    Dar nu este. Pentru că eu cred că nu te naști cu iubirea de carte, ci o cultivi. Și e important pentru copiii noștri să nu perceapă cărțile ca pe ceva plictisitor, greoi și demodat, ci ca pe ceva fascinant și distractiv. 

    Am văzut de curând un experiment super interesant. Se făcea că undeva în SUA, de Halloween, când copiii merg la colindat, li s-au pus în față două boluri, unul plin cu bomboane colorate și celălalt plin cu felii de mere. Li s-a spus copiilor să ia fiecare câte un măr, deoarece este mai sănătos și le va face mult mai mult bine decât bomboanele super colorate. Ce crezi că au făcut copiii? Evident, și-au umplut buzunarele cu bomboane (ei credeau că nu îi vede nimeni, dar erau supravegheați video). 

    Apoi, cercetătorii s-au gândit să pună un panou mare deasupra celor două boluri. Deasupra feliilor de măr era un supererou atractiv, slab, în formă și foarte sănătos, iar deasupra bomboanelor era un supererou gras, cu haine care abia îl încăpeau și care se vedea că nu radia de sănătate și bunăstare. Panoul concluziona cu întrebarea: “Ce fel de supererou vrei să fii?”. Bineînțeles, majoritatea copiilor nu știau să citească, dar mesajul vizual era clar. Astfel că absolut toți, toti copiii, au luat câte o felie de măr. Au mai fost și câțiva care au luat și o bomboană, dar fiecare a luat cel puțin și o felie de măr. 

    Ce ne spune asta? Că de fapt copiii care nu simt nicio atracție față de cărți, nu sunt neapărat construiți diferit față de cei cărora le plac cărțile, ci mai degrabă, au percepția greșită vis-a-vis de ele. Și oricât le-ai spune tu, că e bine să citească și că e bine să învețe, că îi va face mai deștepți, refuzul lor va fi unul categoric, atât timp cât le percep ca pe ceva plictisitor și nu la fel de distractiv ca jucăriile, nu se vor atinge de nicio carte. 

    Și ce e rău în asta? Este ceva greșit la un copil căruia nu îi plac cărțile și nu îi place să citească? Este mai puțin deștept decât un copil căruia îi plac? 

    Depinde din ce perspectivă privești. Genetic vorbind, inteligența o cam ai în funcție de neuronii cu care ai fost înzestrat încă de la naștere. Însă, fontanela bebelușilor se închide abia la 2 ani cu un scop, acela de a permite  dezvoltarea(creșterea fizică) creierului. Așadar, nu este doar genetica. Și nu aș spune neapărat că a cultiva pasiunea pentru cărți, la copii, le pune neuroni în plus în cap, însă sunt câteva aspecte în care îi ajută să se dezvolte mai bine. 

    Primul dintre ele este limbajul. Când îi citești copilului sau îi povestești o carte, creierul lui va reține acel cuvânt, iar când îl va auzi apoi pronunțat greșit, își va da seama care este forma corectă, ajutându-l astfel să învețe pronunția corectă. Dezvoltarea limbajului este foarte importantă, deoarece este un indicator pentru alte domenii de dezvoltare în viața copilului, cum ar fi modul în care acesta vede și interpretează lumea înconjurătoare, dar și abilitatea lui de a se autoregla din punct de vedere emoțional. 

    Cititul îl ajută pe copil în dezvoltarea acestor abilități sociale și emoționale, îl învață abilitați importante din punct de vedere social, cum ar fi să fie buni ascultători și le lărgește vocabularul și memoria. 

    Practic, nu știu dacă le pune neuroni în plus față de ceea ce au primit la naștere, dar cu siguranță crează căi neuronale noi. Iar inteligența este apreciată ca fiind rapiditatea cu care un om face conexiunile neuronale și acționează pe baza lor. 

    Așadar, cred că merită să spunem că dacă le vom citi copiilor, vor fi puțin mai deștepți.

     Ideea este doar să nu ne bazăm pe faptul că vor citi ei oricum, când vor fi mari. Pentru că nu o vor face, dacă nu au făcut-o niciodată. Ci, să facem din citit și răsfoit o distracție, încă de când sunt bebeluși. 

    Citește împreună cu puiul tău, răsfoiți, distrați-vă, râdeți și glumiți, povestiți chiar cu voci amuzante. Și ce dacă nu are răbdare să îi citești propriu-zis? Povestește-i ce se întâmplă urmărind ilustrațiile. Crede-mă, va prinde!

    După cum spuneam la începutul articolului, nici fetița mea nu e înclinată în mod natural spre cărți zic eu, dar nu ai spune asta când o vezi prima dată. De ce? Pentru că a ajuns să le iubească, să le considere distractive și să se entuziasmeze atunci când le vede. Pentru ea, cărțile sunt supereroul acela frumos de deasupra feliilor de mere:)

    Pentru copilul tău, ce reprezintă cărțile? 

    https://www.littlecornerofjoy.com

  • Cititul şi dezvoltarea bebeluşului

    Autor Laura Dima

    Că este benefic să le citim copiilor de orice vârstă e un fapt bine cunoscut, mai ales de către părinţii care sunt ei înşişi pasionaţi de cărţi. Dar oare care sunt motivele din spate? Ce spun studiile, ştiinţa şi psihologia despre avantajele aduse de citit? Şi mai ales, la ce îi ajută pe bebeluşi contactul cu cărţile? Şi ce tip de cărţi să alegem pentru ei?
    Din punct de vedere al stadiilor de dezvoltare intelectuală a copilului, descrise de psihologul Jean Piaget, de la 0 la 2 ani este etapa inteligenţei senzorio-motorii. Bebeluşul începe să primească informaţii vizuale, auditive şi tactile din mediu, să devină conştient de existenţa unui mediu exterior şi apoi să coordoneze informaţia primită cu deprinderile motorii în curs de dezvoltare. Ce beneficii aduc cărţile în această etapă de dezvoltare:

    ~Îl ajută să-şi dezvolte simţurile. Şi nu doar cel vizual. În acest aspect, cărţile senzoriale au cele mai multe avantaje. Nu întâmplător se numesc senzoriale, nu? Vorbim despre atingere, simţul kinestezic dezvoltându-se prin contactul cu texturile şi materialele folosite, dar şi de vizual, bebeluşul fiind expus la forme, culori, imagini cu diverse animale, fructe, legume etc, pe care cu timpul va începe să le recunoască. Simțul auditiv se dezvoltă când îi citești bebelușului, când îi spui o poveste. Deși el nu înțelege în primele luni de viață sensul cuvintelor, învață să facă diferența între tonalitățile și inflexiunile vocii și simte emoțiile pe care tu le transpui în poveste.

    ~Îi dau ocazia să-şi exerseze şi dezvolte motricitatea. Pe măsură ce bebeluşul creşte, va începe să dea paginile singur, acest lucru fiind posibil datorită coordonării mâna-ochi şi a dezvoltării muşchilor mici ai mâinii. Apoi va putea să facă şi alte activităţi incluse într-o carte senzorială, de exemplu închiderea unui fermoar, a nasturilor sau a capselor. Avantajul acestui tip de cărţi este că sunt personalizate şi adaptate vârstei copilului, fiind potrivite din primele luni de viaţă până la 6-7 ani.

    ~Îi dezvoltă limbajul şi abilităţile. Studiile arată că vocabularul şi abilităţile matematice sunt mai bogate în cazul copiilor cărora li s-a citit încă de la naştere, comparativ cu copii de aceeaşi vârstă, dar care nu au avut atât de mult contact cu cărţile.

    Dacă ne uităm din perspectiva dezvoltării sinelui, de la 0 la 18 luni bebeluşul este în etapa ataşamentului. Este esenţial ca în această perioadă copilul să primească atenţie, disponibilitate de a răspunde la nevoile lui permanent, căldură, alinare, siguranţă şi predictibilitate, acestea din urmă fiind date de un mediu armonios şi de rutine. Astfel, copilul va dezvolta un stil de ataşament securizant şi va putea trece cu încredere în etapa următoare, a explorării.

    ~Cititul cu bebeluşul tău creează un moment de conexiune între voi. Fie că îi citeşti dintr-o carte de poveşti pentru copii, sau dintr-un roman cu care te relaxezi tu (dacă mai îndrăzneşti să aspiri la relaxare în primele luni acasă cu bebe J), fie că “inventezi” o poveste pornind de la o carte senzorială, micuţul tău îţi aude vocea şi îţi simte prezenţa, ceea ce îi dă o stare de confort, de siguranţă, de alinare. El nu înţelege cuvintele, dar percepe tonalitatea, căldura din vocea ta, inflexiunile.

    ~Cititul poate deveni o rutină sănătoasă şi plăcută. Astfel se crează un obicei bun pe termen lung, iar copilul va învăţa că este ceva pozitiv, amuzant, relaxant. Ceea ce creşte şansele ca, o dată ajuns la şcoală, când apar lecturile “obligatorii”, el să le perceapă ca pe ceva plăcut, nu ca pe o corvoadă.

    ~Stimulezi inteligenţa, învăţarea, puterea de concentrare şi imaginaţia. Până la urmă, orice carte aduce aceste beneficii, indiferent de vârsta pe care o avem când o citim.

    Aşadar, cititul e o ocazie minunată de conexiune şi apropiere, de învăţare şi stimulare, de dezvoltare a limbajului, a capacităţii de ascultare şi concentrare. Şi pe lângă toate acestea, e şi o activitate plăcută şi distractivă, care va aduce emoţii pozitive tuturor. Cu cât se întâmplă mai des, cu atât ea va crea o “dependenţă”, dar una care are doar beneficii.
    Spor la citit !

    Laura Dima

    Psiholog şi psihoterapeut cognitiv-comportamental

    www.facebook.com/LauraDimaPsihoterapeut/

    Tel: 0721.221.311

  •  De ce e important să le citim zilnic copiilor, chiar de la vârste foarte mici?

    Autor Editura Cartea Copiilor

    Succesul la școală și, mai târziu, în viață, începe acasă, cu 20 de minute de lectură zilnică împreună cu copilul dumneavoastră

    Copiii cărora li se citește începând de la vârste mici vor învăța să citească mai ușor și mai repede decât cei cărora nu li s-a citit. Să le citim copiilor este cea mai ușoară și mai puțin costisitoare metodă prin care îi putem ajuta să aibă succes la școală. Este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face ca părinți.

    Copiii învață să citească la școală, dar de multe ori asociază cititul cu lecțiile și nu cu o activitate distractivă. De departe cea mai eficientă metodă de a-i încuraja pe copii să iubească lectura și cărțile este să le citim de mici, și cu cât începem mai devreme, cu atât șansele de succes sunt mai mari.

    S-a prezis, la un moment dat, sfârșitul cuvântului tipărit. Dimpotrivă, internetul a făcut cititul o parte și mai importantă din viața noastră. Internetul în sine este o uriașă sursă de informații și de divertisment, bazată pe umilul cuvânt scris. Pentru a utiliza internetul în mod eficient, pentru a evalua corect valoarea informațiilor de pe web, capacitatea de a citi și de a gândi critic este vitală.

    Cititul este o abilitate foarte importantă pe care trebuie s-o învețe copiii noștri. Vă imaginați cum ar fi să treacă o zi fără să citiți? Cititul este necesar nu doar pentru a supraviețui în lumea școlii sau a universității, ci și ca adult. Abilitatea de a învăța despre subiecte noi și de a găsi informații utile depinde de competența de a citi și de a analiza materialul citit. Copiii cărora li se citește de mici vor învăța să fie ei înșiși buni cititori. Cu cât li se citește mai mult copiilor, cu atât sunt mai interesați să învețe să citească.

    Important este ca și copilul dumneavoastră să ajungă să deschidă o carte de plăcere, singur, fără să-i recomandați dumneavoastră și fără să i se spună de la școală.

    Cititul zilnic copiilor:

    – contribuie la crearea unei relații strânse între copii și adulți;

    – ajută la dezvoltarea capacității de exprimare, a memoriei și creativității;

    – îi expune pe copii la cuvinte noi și îi învață structura gramaticală corectă a limbii;

    – îi ajută să învețe să gândească și îmbunătățește capacitatea de concentrare;

    – îi ajută să învețe mai ușor și să aibă succes la școală;

    – îi învață valori morale;

    – previne excesul de televizor sau calculator;

    – ajută la crearea dorinței de cunoaștere și de a învăța pentru tot restul vieții.

    http://www.carteacopiilor.ro

  • 10 lucruri de făcut cu copilul tău până la 1 an

    Autor Geanina Cleciu

    Nu de mult timp am trecut și noi de vârsta de 1 anișor. Deși în mare parte nu a fost chiar ușor, totuși uitându-mă în urmă, timpul a zburat rapid și realizez că o să îmi fie dor de multe dintre etapele și lucrurile specifice perioadei de bebelușie. Mi-aș fi dorit să fi avut o listă TO DO pentru primul ei an de viață, pe care să o printez într-un format maare și să o agăț undeva unde să dau cu ochii de ea zilnic. În felul acesta, poate aș fi făcut mai des unele lucruri de care o să îmi fie super dor cu cât trece mai mult timp și mi-aș fi amintit să mă bucur de fiecare perioadă pentru că tare repede trec.

    Așa că, m-am gândit să compun o astfel de listă pentru mămicile ai căror copii nu au împlinit încă un anișor, pentru viitoarele mămici, dar și pentru mine, pentru următorii posibili copii😄

    Hai să vedem lista:

    1. Pupici și îmbrățișări💗

    De muuultă multă iubire și drăgălășenie au nevoie prichindeii. Când sunt bebeluși este foarte ușor să îi smotocești și să îi albești cu pupici, pentru că stau și le și place. După un an, după ce merg deja în piciorușe, mult mai greu stau la pupăcit. De îmbrățișat nici nu mai zic, se smucesc și fug. Așa că, să profităm cât sunt bebeluși!

    2. Citit și răsfoit

    Noi am început de la 4 luni să răsfoim cărticele de copii, iar la 6 luni să citim povești (adică eu sau tati i le citim, clar😜). Cu cât sunt mai mici atunci când încep să descopere cărțile, cu atât mai mare drag vor prinde de ele. Acum Iunia deja le răsfoiește singură, deși prefer să îi povestesc eu despre ce este vorba în cărticică, pentru că, evident, ea o răsfoiește mult prea repede. Stă foarte atentă și ascultă uimită cum îi povestesc eu ce fac personajele în fiecare pagină a cărții. Este o adevărată încântare pentru mine să văd cât de tare iubește cărțile. 

    3. Poze, poze și iar poze

    Când Iunia era bebeluș, o pozam sau o filmam zilnic, de mai multe ori pe zi. Fiecare nouă grimasă a ei ne dădea pe spate. Cu cât a trecut timpul, cu atât s-au rărit fotografiile și filmările. Uitându-mă în urmă, mi-ar fi plăcut să fi făcut mai multe poze, pentru că timpul zboară, iar amintirile ne rămân doar în poze 🙂

    4. Limitează timpul petrecut pe ecran

    Ideal ar fi ca înainte de un an, copilul să nu aibă niciun fel de contact cu ecranul, fie el de TV, smartphone, laptop șamd, însă dacă acest lucru nu este posibil, e foarte important ca timpul să fie limitat. Efectul este același ca și în cazul cărților, cu cât este încurajat mai mult statul în fața ecranului, cu atât mai atașat de el va fi copilul. Citește aici un articol foarte bine documentat despre efectele timpului petrecut în fața ecranului, în special izolare și depresie, în adolescență. Eu zic că totuși, riscurile sunt prea mari ca să nu punem nicio limită. Dar fiecare părinte ia decizii pentru copilul lui. Important e ca acestea să fie decizii informate.

    5. Du-l pe bebe la piscină

    Pentru că în uter, bebelușii stau într-un mediu lichid, se nasc fără frică de apă, dimpotrivă iubesc apa. Cu cât încurajăm mai mult afinitatea lor față de apă, cu atât va fi mai ușor când cresc și joaca în apă va deveni obișnuință, făcând concediile mult mai frumoase.

    6. Mergeți la Zoo

    Până nu împlinește un an, mergeți la Grădina Zoologică din oraș (sau cea mai apropiată), unde poate vedea animăluțele. Cu siguranță le va învăța mult mai repede așa decât doar dacă i le arăți în cărticele. Copiii învață cel mai mult din experiențele trăite de ei și rețin lucrurile/ființele palpabile mai mult decât orice altceva. Și în plus, se va dovedi o aventură și un timp fain petrecut în familie :). Vezi aici cum a fost pentru noi la Zoo Băneasa.

    7. Numărați împreună

    Noi numărăm orice. Animăluțele din cărți, capsele de la salopetă, pașii, jucăriile, nimic nu scapă fără să fie numărat. Astfel că, cel puțin conceptul de numărat, nu îi mai este străin, încă de la câteva luni. Clar nu va pricepe exact ceea ce înseamnă asta, dar la timpul potrivit, numerele vor fi mai ușor de reținut. Și chiar dacă nu, noi ne prostim atunci când numărăm așa că este, de obicei, foarte foarte distractiv😁

    8. Cântați

    Aceasta este activitatea noastră preferată. De dimineața până seara cântăm, sau ascultăm muzică și dansăm (ea, că eu nu mă pricep😜). Deja recunoaște melodiile pe care le ascultăm mai des și se apucă să danseze. Dezavantajul este că atunci când aude muzică dansează ORIUNDE am fi, iar acasă e foarte fain, mai greu este în mall sau în alte locuri :))))

    9. Fă-i un mulaj cu amprenta

    Există în magazine ( de exemplu la Jumbo găsești) anumite rame, care au un kit cu lut modelabil pe o parte și pe cealaltă parte poți pune o poză. Noi am primit un astfel de kit și, la 6 luni l-am folosit. Așa că avem amprenta mânuței ei pe o parte și poza din ziua aceea, pe cealaltă parte. Acum când văd mulajul nu îmi vine să cred ce micuțe erau mâinile ei la 6 luni💕

    10. Povestiți despre orice vedeți

    Deși nu sunt o persoană foarte vorbăreață, mi-am dorit și m-am străduit să îi povestesc Iuniei despre cum funcționează orice lucru, cu mult înainte de a pricepe ea ceva. Când era mică mică, era fascinată când îi povesteam despre pomi, frunze, scoarță și orice altceva mai vedeam noi pe afară. Se uita mirată la mine și analiza modul în care se mișca gura mea atunci când auzea sunetul vorbelor mele. Acum este deja foarte obișnuită cu asta și mie îmi e mult mai ușor să îi povestesc și să o aud că îmi răspunde, pe limba ei, evident 🙂 Sper și îmi doresc ca acesta să fie un obicei al nostru și când va crește! Așa că merită început cât mai devreme.

    Cum ți se pare lista mea? Tu ce lucruri ai include? Ce lucruri ți-ai dori să faci cu copilul tău până nu împlinește un an, sau ce lucruri ai făcut cu el deja? Scrie-mi mai jos, în comentarii.

    http://www.littlecornerofjoy.com

  • Ce învaţă copiii şi bebeluşii când se joacă, în funcţie de tipul jucăriei. Studiu UNICEF

    Autor Mihai Peticilă

    Jucăriile sunt întotdeauna un dar care îi bucură pe copii. Evident că jucăriile îi bucură şi-i amuză şi pe părinţi, de cele mai multe ori. Însă orice copil învaţă atunci când se joacă. Acum, dacă Moş Crăciun a venit deja, toate jucăriile au fost primite, încercate şi testate, ar fi bine să ştim şi la ce îi folosesc acestea.

    Învăţare şi perfecţionare a lucrurilor, fie ele deja ştiute, fie unele noi – cam asta se întâmplă atunci când un copil se joacă, potrivit publicaţiei UNICEF “Copilul meu este o persoană importantă”.

    Pentru bebeluşi mici
    Când se joacă cu… Copilul învaţă… Mod de utilizare
    Când se joacă cu jucării mobile Bebeluşul/copilul mic învaţă     Să-şi focalizeze privirea şi să urmărească Lăsaţi-le la îndemâna coplului.
    Odată ce un copil se poate împinge în mâini şi picioare sau stă şezând, acest tip de jucării trebuie aşezate la îndemâna lui.
    Când se joacă cu sunători şi jucării pentru muşcat Să se întindă şi să apuce obiectele să producă sunete când le manevrează Căutaţi jucării care se spală uşor, în culori contrastante cum ar fi roşu-alb; galben-negru; verde-portocaliu.
    Când se joacă cu oglinzi care nu se sparg, asezate la nivelul copilului Să devină conştienţi de propria lor persoană răspunzând la propriile expresii faciale Oglinzile care nu se sparg se aşează pe podea, pe perete sau încorporate într-o jucărie, incitaţi copilul să se privească şi comentaţi imaginea lui din oglindă, povestiţi-i despre ce vedeţi împreună în oglindă
    Indicaţii importante, pe care autorii broşurii UNICEF le dau pentru părinţi. Orice jucărie pentru bebeluşi va avea dimensiuni care nu permit înghiţirea, jucăria trebuie să nu treacă prin “cercul” ce se formează când lipim degetul mare al mâinii de degetul arătător (mai mari de 3 cm/3cm). Orice jucărie va fi bine şlefuită şi nu va avea asperităţi, aşchii sau componenete mici ce se desprind şi pot fi aspirate sau înghiţite de copil.

    Pentru bebeluşii mobili (bebeluşii care deja au început să se deplaseze singuri de-a buşilea sau mergători)
    Când se joacă cu…
    Copilul învaţă… Mod de utilizare
    Jucării care se împing cum ar fi maşinuţe sau un animal
     
    Să-şi întărească muşchii şi să înteleagă că mişcările lor afectează alte obiecte Copiii mici agreează în mod deosebit jucăriile care răspund
    prin zgomote plăcute sau au părţi mobile atunci când le acţionează
    Jucării care pocnesc, sau produc zgomote şi sunete
     
    Permanenţa obiectelor (obiectele există, sunt acolo şi când nu le vezi) Lăsaţi copii să le manevreze şi comentaţi, spuneţi-i ce se
    petrece când se joacă
    Păpuşi Să-i imite pe adulţi şi să înveţe părţile componente ale schemei corporale Păpuşile din vinilin sau cauciuc sunt cele mai bune, dar şi cele din material textil şi moale sunt foarte prietenoase dar mai dificil de întreţinut, totuşi pot fi spălate la maşina de spălat
    Figurine care reproduc diferite
    animale
    Să-şi diversifice cunoaşterea şi să dezvolte relaţii emoţionale pozitive faţă de animale Explicaţi copilului ce fel de animal reprezintă jucăria, ce calităţi are, ce caracteristici specifice. De exemplu: ursuleţul, stă în pădure, face mor-mor; îi place să mănânce miere, etc
    Cărţi din material plastic,
    carton tare, material textil
    Semnificaţia cărţii, îmbogaţirea limbajului Lăsaţi copilul să le manevreze
    şi la fiecare imagine imaginaţi
    o mică poveste, simplă şi scurtă pentru a întelege că o carte conţine poveşti şi are poze frumoase, uneori neîntâlnite în spaţiul cotidian

    Jucării pentru copii de 2-3 ani

    Jucării de îmbinat (jocuri de
    construcţii, blocuri, mărgele de
    înşirat)

    Coordonarea ochi-mână pe măsură ce potrivesc obiectele
    unul cu celalalt
    Fiecare piesă a acestui gen de
    jocuri trebuie să aibă cel puţin trei centimetri pentru a evita înghiţirea lor. Folosiţi cutii transparente pentru uşurarea curăţeniei
    Jucării pentru împins sau trasCum se potrivesc obiectele unele în altele, lucru care îmbunătăţeşte percepţia senzorială şi discernământulOferiţi ocazii şi spaţiul necesar
    pentru folosirea acestora atât în interiorul casei cât şi în exterior

    “Ţintare” cu ţăruşi mari (Plăci cu ţăruşi)                                  Incastre (recipiente de diferite forme: maşini, găletuşe, căsuţe care au decupări şi formele adecvate decupării)

    În mod gradat abilităţi motorii
    fine din ce în ce mai complexe.
    Îmbunătăţirea dezvoltării  muşchiilor mari inclusiv echilibrul şi controlul musculaturii mari
    Toate ţintarele ca şi incastrele
    trebuie să aibă dimensiuni care
    să ofere siguranţă. Puneţi la dispoziţie două trei seturi de ţintare cu marginile rotunjite cu
    numărul necesar de cuie într-o
    cutie transparentă. Asta vă va
    ajuta la curăţenie

    Balansoare stabile pentru
    călarie acţionate prin forţa picioarelor copiilor
    Să coordoneze mişcările muşchilor mici şi să îmbunătăţească apucarea obiectelor în pensa bidigitală. Să se balanseze şi să se bucure când se mişcă independent, să-şi dezvolte echilibrul şi kinesteziaCopiii trebuie să fie capabili să
    urce şi să coboare singuri

    Puzzle – uri

    Cum se potrivesc lucrurile,
    imaginile îi ajută în câştigarea
    independenţei şi auto-corecţiei
    Scoateţi dvs. toate piesele
    jocului lucraţi cu copilul şi
    ajutaţi-l la primele încercări de
    reconstruire a imaginii. Găsiţi împreună cu copilul criteriul după care sortaţi părţile componenete. Puzzle-urile pentru copii mici sunt formate dintr-un număr redus de părţi componenete şi au dimensiuni mai mari
    Seturi de jucării cu oameni,
    animale, maşinuţe cum ar fi
    casa păpuşii, ferma, garaj
    Să folosească limbajul şi să afle
    despre activităţile oamenilor mari
    Este de preferat ca omuleţii să
    se potrivească şi în alte seturi

    Jucării cu diferite mecanisme,
    cu butoane, capace, mânere
    Jucării muzicale
    Cauză-efect – Acest lucru se
    întâmplă când eu fac asta
    Evitaţi obiectele care produc
    zgomote puternice sau necesită
    baterii. Copiilor le place să înveţe cum să acţioneze diferite jucării folosindu-şi “forţa de copil”

    Jucării pentru nisip şi apă abilităţi manuale
    Dezvoltarea musculaturii mici
    şi mari

    www.edupedu.ro

  • Creierul copiilor se luminează la auzul vocii mamei

    Autor ANDREEA IATAGAN


    Mami, citeşte-mi ceva ca să pot adormi, te rog, îmi cere Sofia.
    Ce vrei să îţi citesc?
    Nu contează, vreau doar să îţi aud vocea.

    sursa foto: abclearningcenterfl.com

    Ştiam că prima legătură pe care bebeluşii o stabilesc este cu vocea mamei. Cea care îi linişteşte, îi alină şi le dă siguranţă. Dar vocea mamei este mult mai importantă decât atât. Iar conexiunile dintre copil şi vocea mamei sale sunt aşa de profunde, încât îi influenţează aptitudinile sociale pe care le va dezvolta mai târziu. Vocea mamei e la fel de importantă şi la o lună şi la 1 an şi la 8 ani, cât are Sofia acum când încă îmi cere să îi citesc poveşti.

    Un studiu al Stanford University School of Medicine a aflat de ce această legătură este atât de puternică. Cercetătorii au analizat modul în care copiii de diferite vârste reacţionează la vocea mamei. Ceea ce au aflat mi se pare incredibil:

    • Un copil recunoaşte vocea mamei chiar dacă o aude numai o secundă;
    • Copiii disting vocea mamei dintre sute de voci similare care rostesc, în acelaşi mod, cuvinte fără o semnificaţie anume;
    • Vocea mamei activează, instantaneu, foarte multe părţi ale creierului unui copil: cele responsabile pentru recunoaştere auditivă, pentru emoţii, recompense, comportament şi relaţii sociale;
    • Vocea mamei aprinde chiar şi reţelele neuronale responsabile de recunoaşterea chipurilor. Asta i-a uimit pe cercetători, cu atât mai mult cât copiii priveau un ecran negru în momentul în care au auzit vocea mamei;
    • Cu cât părţile creierului stimulate de vocea mamei sunt mai conectate între ele, cu atât copilul are abilităţi sociale mai puternice;
    • Niciun alt stimul auditiv nu aprinde atât de multe părţi ale creierului unui copil.

    Şi încă o concluzie a acestui studiu, preferata mea:
    Vocea mamei activează cu atât mai multe părţi ale creierului unui copil cu cât legătura dintre cei doi este mai puternică.

    Aşa că, atunci când vă roagă să le citiţi o poveste, faceţi-o fără ezitare. Copiii au nevoie de vocea noastră mai mult decât ne putem închipui. 

    Articol bazat pe studiul: Neural circuits underlying mother’s voice perception predict social communication abilities in children – Stanford University School of Medicine, Proceedings of the National Academy of Sciences

    http://www.educatiecudragoste.ro

  • Copiii care citesc mult învață să ruleze nu numai imagini, ci și emoții, opinii și valori

    Copiii care citesc au un sistem de ghidaj interior cu mult mai sofisticat decât restul, spune Oana Moraru, consultant educaţional și fondatoare a Şcolii Helikon. Ea vorbește despre importanța lecturii încă de la vârstă fragedă și despre avantajele pe care le are un copil care descoperă lumea și prin intermediul cărților. 


    Când îi punem copilului pentru prima dată cartea în mână?
    Copiilor le place să răsfoiască de la 1 an. La început, mișcarea paginilor îi amuză și îi intrigă; în timp, îi ajută la dezvoltarea coordonării mușchilor mici ai mâinii și a ochilor; astfel, cartea apare deja în viața copiilor ca un instrument pregătitor pentru fundamentele cunoașterii. Nu după mult timp, din ea încep să citească și să creeze sens părinții, bunicii, educatoarele. Încă de la grădiniță, majoritatea copiilor au în programul zilnic un interval anume dedicat împrietenirii cu paginile cărților. Preșcolarii merg la bibliotecă înainte de formarea deprinderii propriu-zise. Li se citește, li se construiește abilitatea de a face predicții, a urmări imagini și a le așeza în ordine cronologică. Nu cred că se pune problema vârstei. Cărțile fac parte din viața noastră cum face parte muzica sau jocul. Motivul pentru care ele dispar la un moment dat ține, cred, de obiceiurile familiilor. Dacă acestea nu le includ constant în rutina zilnică, ele sunt rapid înlocuite de mijloace care servesc pe tavă imaginației lucruri ușor de preluat, fără efort cognitive sau negocieri semantice: televizorul, de pildă, este un astfel de servitor comod al imaginației altora în casa copiilor noștri.
    Sӑ îl îndemnam pe cel mic spre lectură
    Cred că propria noastră crispare în legătură cu momentul deciziei de a-i face pe copii să citească e prima care amână apetitul lor pentru citit. Dacă am trata lucrurile natural, fără afectare și fără permanentele insistențe despre cum ”ai carte, ai parte”, copiii nu ar mai simți cititul ca pe o obligație, ca pe o modă care aduce plăcere adultului de lângă el. Dacă părinții citesc, dacă ei vorbesc zilnic de sursele ideilor lor, dacă urmăresc, alături de copii, site-uri și platforme cu știri despre tot felul de minuni și descoperiri ale lumii, lectura s-ar insinua în viața copiilor noștri natural. Abandonul ei apare în momentul în care timpul copiilor este în majoritate presărat cu lucruri care simplifică total orice efort al minții. Același lucru se întâmplă și la școală. Dacă profesorul este sursa principală a informației și nu textul scris, lucrurile vin pe calea lecției de învățat: adică a unor scheme elaborate deja de adult pe care elevul le înghite, fără să fie nevoit să intre în textul manualului sau al oricărei alte surse tipărite. Atât timp cât nu facem din citit originea creșterii noastre de zi cu zi, ci scop în sine, n-avem nicio șansă să cultivăm plăcerea lecturii.
    Cărțile potrivite pentru vârsta preșcolară
    Cititul nu este scop în sine, ci instrument de învățare. Învățarea, la vârsta preșcolară, începe de la lumea familiară a copiilor și ajunge la tot ce presupune fascinația naturii. Copiilor le place să învețe despre fenomene ale lumii vii, plante, animale, habitate. Atunci își formează gândirea cauzală, percepția sistemelor și a modului în care noi, ființele vii, suntem legate, una de cealaltă. Cele mai potrivite cărți formează hărțile mentale ale lumii în care trăim, vorbesc despre emoții și puterea copiilor de a avea o voce în lumea în care trăim. Aceasta din urmă se formează prin identificarea cu supereroi și magia puterilor excepționale. Cărțile copilăriei stau la baza sănătății noastre mentale. Cu toții avem nevoie să integrăm miturile străvechi ale luptei dintre rău și bine, să simțim în noi pielea personajelor întunecate și luminoase, deopotrivă.
    Care sunt principalele avantaje ale lecturii? Ce atu-uri are un copil care citește?
    După ce creierul învață mecanica asocierii literă-sunet și reușește să facă sinteza silabelor, în mintea copilului se întâmplă un salt extraordinar: cuvintele încep să prindă viață, să creeze un film al ideilor, să construiască imagini complexe. În interiorul acestui film – produsul efortului intelectual, cuvintele necunoscute încep să se lege de celelalte și să declanșeze deducții sau presupoziții, din ce în ce mai elaborate, din ce în ce mai inteligente. În timp, copiii care citesc mult învață să perieze cu privirea pagini întregi, să creeze sens instantaneu, să ruleze nu numai imagini, ci și emoții, opinii, convingeri și valori. Cititul este ca o creștere a pielii pe dinăuntru: e un fel de căptușeală inteligentă, de program magic care ne ghidează alegerile, ne conectează neuronii în rețele care fac viața mai ușor de navigat și de transformat în avantajul nostru. Copiii care citesc au sistem de ghidaj interior cu mult mai sofisticat decât restul.
    Lectura este plăcutӑ/ incitantӑ/ amuzantӑ
    Plăcerea cititului este o chestiune de gust cultural: poți să cunoști lumea la televizor, servit de alții, sau poți să o cunoști pe cont propriu, selectându-ți singur autorii, adică lentila prin care te uiți la tine și la restul universului. E cam același lucru când sunt invitată să aleg ce tablou îmi place: acela de la târgul de toamnă, cu pisici pufoase într-un paner sau cel din excursia școlară la muzeu. Poate nu știu inițial ce îmi place, dar, după expuneri repetate la marea artă, gusturile mi se rafinează, alături de emoții și convingeri educate. La școală, exercițiul citirii, în sine, poate fi amuzant dacă el servește descoperirii acestor diferențe de fond în cunoașterea umană. Dacă elevii se simt împuterniciți de lectură, momentul n-are cum să nu fie ceea ce este oricum: amuzant, fascinant și de neînlocuit.
    Oana Moraru
    http://www.helikonedu.ro

  • Bebeluşii – Minuni curioase, înca din prima clipă

    Copiii ne uimesc cu inteligenta lor înca din momentul naşterii. Ei sunt pregătiți pentru viată, sunt înzestrați cu tot ce e nevoie şi au voința să învete, să cunoasca lumea. Curiozitatea lor este înnascuta, ea îi ajută şi împinge să cunoască şi să se familiarizeze cu tot ceea ce a apărut în viața lor.

    Ȋn mediul intrauterin au fost protejați, mȃngȃiați, liniştiți. Au auzit sunete, au asculat muzică, vocea mamei şi a tatălui i-au însoțit. De asemenea, au simțit o parte din gusturile şi mirosurile lumii prin intermediul lichidului amniotic.

    La naştere sunt adaptați perfect pentru explorare, încet, încet, cu paşi mici dar siguri îşi vor dezvolta toate simțurile.

    Din cele 5 simțuri, ale noastre – văzul este singurul care nu este stimulat în uterul mamei, dar înca de la prima îmbratisare te poate vedea.

    Aşadar, ne pregatim să primim şi să fim în jurul unui bebeluş – o ființa inteligentă, un spirit plenar, care va cunoaşte lumea, la început prin noi. Noi, mamele – suntem privilegiate, putem ghida, proteja şi iubi un univers. Copilul nostru este miracolul devenit realitate.

    Vorbeşte-i bebeluşului tău!

    Cȃntă-i! Vocea ta îi este familiară, îi face plăcere să te audă. Va învăta mult mai uşor să îți răspundă şi să repete vocale, la început, apoi să gȃngurească şi să spună el primele parți de cuvinte şi cuvinte. E fascinant, cum cineva atȃt de mic, are o aşa putere imensă de învatare.

    Arată-i lucruri în culori intense!

    Pune-i în patuț, în dreptul ochilor, mai întai şi apoi în apropiere jucării sau protecții pentru patuț în culori vii. Cȃnd vorbeşti stabileşte contactul vizual şi schimbă tonul vocii. Ȋl ajuti să se concentreze pe fața ta, şi aşa îi stimulezi concentrarea şi atenția. Cȃnd îi citeşti foloseşte intonația. Poeziile pentru copii sunt foarte potrivite pentru a fi spuse micuților. Și e bine să faci “fețe-fețe”, schimbarea şi mimica feței îi ajută să înțeleagă şi să asocieze sunetele cu senzații: de fericire, linişte, entuziasm, nedumerire. Daca îi citeşti de timpuriu el va asocia cititul cu starea de bine, de linişte din brațele mamei şi e mult mai probabil că îi va plăcea să citeasca toată viața.

    Părea noastră e că trebuie să ne învațam copii să citească de la cea mai fragedă vȃrstă. Familiarizarea cu obiectul “carte” este foarte importantă. Avem nevoie doar să gasim cartea potrivită vȃrstei lor.

    Atinge-ți bebeluşul. Ȋmbrățisează-l! Mȃngȃie-l! Arată-i dragostea ta!

    Simtul tactil face ca legatura mamă-copil să fie cea mai specială emotie, relație, cea mai pura formă de iubire. După primele luni în care atingerile părinților sunt cele mai importante momente de contact ale bebeluşului, din aproape în aproape acesta începe să prindă şi să tragă de orice îi e la îndemană, adică să ia cunoştință cu tot ce îl înconjoară. Ȋşi descoperă mai întȃi mȃnuțele, apoi lucrurile apropiate.

    Materialele cu diferite texturi sunt atractive pentru ei, în această etapă.

    Mulți au spus ca bebeluşii sunt asemeni “buretelui” că “absorb” totul. Aşa este! Noi încă suntem uimiți de capacitatea unui creier de copil. Iar despre curiozitatea lor credem că ar trebui să nu ne părăsească nici pe noi. Credem că avem multe de învațat de la copii noştri – curiozitatea şi perseverența sunt doar 2 lucruri care ar trebui pastrate pe parcursul întregii vieți. Deci, noi propunem să fie apreciate, sprijinite, cultivate, întarite, lăudate şi dezvoltate.

    Credem că o întregă lume ar fi mai bună dacă am cultiva aceste 2 MARI CALITAŢI.

    Aşadar, vă invităm să fiți alături de noi în acestă călătorie magică de descoperire a lumii prin simțurile unui bebeluş.